tu ştii
că la rădăcinile
cuvintelor
stau guri
zgribulite
cât bate o voie
mută
de răstoarnă
piatra-n vale
şi preface sarea-n mare
eu ştiu că
prin ea ai să mă
vezi cândva
cu o altă stea în
spinare
la o poartă de
umbră
şi-am să râd ca Lazăr
că ştiu să dau
uitării
ce-şi aduce aminte
