lumea asta suavă
ce o trag după mine
sună ca un plug ce trece
printre cojile din care
am ieșit
și-n tăcerea ei
din toate gurile
se aude clătinându-se
viața ca un gât întors
în veșnica lui mânjire
de a fi răsucit
și-n tăcerea lui
stau într-un picior în
așteptare
ca un schit în gârbovire
pe lângă care vei trece
și te voi vindeca primul
apoi unul pe altul
până vor scrie pe piatra
noastră
aici odihnesc în domnul
două seringi unse cu lut.
