în ochiul ăsta al tău
adânc și atent
eu mă las mare
așa cum vrei tu să mă știi acum
buzele tale întrerupte aplecate
se întind repede ca două virgule
puse înaintea lucrurilor bune
și înaintea lucrurilor rele
iar eu am să scot câteodată
o frază ținută de mult timp
la căldură o suită de zvâcuri
de care vei zice că
ți-am decupat-o din piept când dormeai
întâmplare ce alungă îndoiala
pentru că tot ce e profund și se potrivește dă impresia
de legătură strămoșească
ce pulsează a siguranță și încredere
un fel de tu mă cunoști de când
îți eram cârjă
sau îmi imaginez cum zâmbeam amândoi
ca două bacterii în prima baltă
a lui dumnezeu
cu toate acestea eu știu
că dacă tu stai cu spatele la sfârșit
nu vezi începutul
și mai știu că dacă eu îți trec
drumul nu mă împiedic de două ori
ceea ce e tipic sexelor
de la un moment dat ne vom cunoaște
atât de bine încât ne vom recita
alfabetul de la coadă la cap
frumusețea va fi o plajă de făină
cu urme prin ea
va exista ca și cum nu va fi
că tot ce rezistă așa cum zic bătrânii
e steagul cu vorbele de duh
de care vom ține cu mâinile ruginite
și zâmbetul tău ca humusul din frunza tomnatică
și ce fac de fapt
e să îți strig numele la marginea a două lumi
uneori nu îmi răspund
uneori îmi scot o frază ținută de mult timp
la căldură
din singurătate nu faci tinctură în două săptămâni
apoi tac ca un cuptor ce-și trage iarna după el
