câteodată
mă ajunge o vreme scurtă
în care ascut fum
până se arată
o gură roasă ibovnicească
și-un brâu larg cât un
apus de care știu toate
nopțile
la care încep să-i număr
treptele întrupate
și întreb
ce mai faci spintecădorule?
am venit să iert iarba
fiarelor
să-ți descuie cărări
ce duc spre tine
înapoi
