din care mări s-a copt
sângele acesta ce-mi
învolbură cuvântul și
fapta?
din el mi-am dorit
ca timpul să fi avut încă o
minte
una ca a mea
să-mi facă urmele ce mă
așteaptă
mai pe măsura mea
și să văd lumea
crescând pe-o ramură de
răbdare
dar ce-am știut eu să fac
a fost să scot sfadă din
mâneca rece a focului
cu ea să mângâi carnea
străvezie
a cumpenelor
și să pun inimii nimb de
pânză
să o las ca pasăre scurtă
să alerge pe pământ
din ea îmi doresc să știu
din ce baltă sau mare
ți s-a copt sângele acesta
lucind?
să pot și eu cu o vergea
să-l scrijelesc ca foșnete
rotunde
în colbul fostei mele frunți
să-mi amintești
să pun și alte întrebări
