pe toate străzile astea ca
niște foi
pe care își scriu toți pașii
și greșesc bucle în
nehotărâre
cineva respiră împotriva ta
un alt motiv de cuibăreală și
ascundere
de-o cafea într-un buncăr al
deznădejdii
și aud brusc
pe gura ta ies cuvinte din
chiliile gândurilor
și se opresc la soba minții
mele
miroase a sudură
ne transpiră speranțele
eu ma întorc în mine și nu
ating încă
sânii împărtășirii tale
rămân viclean ca idealul meu
de a păstra o sudură continuă
să fim un glob de scântei
o așchie din flăcări
în lumina sură de afară
până când se va lăsa o noapte
între noi
și tu ai să respiri împotriva
mea
abia atunci mă voi întoarce
în tine
să le strâng pe toate pentru
o amintire
bine distilată
să-i inspirăm pe alții
să ne discute
să ocupam niște scaune în discuția
lor
ca la un spectacol
când ne vor rezuma
noi suntem ca prietenia
focului cu apa
