v-am cunoscut
ca fântâni
din unele mi-am săturat setea
în altele am aruncat o piatră
sătul
în joacă
să mă văd tulbure
altele îmi primeau
privirea numai ca pe o piatră
și-n ele eram veșnic
de nerecunoscut
dar să nu uitați
că-n plecările mele
setea o port cu mine
și prin ea vă revăd mereu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu